În orice casă cu copii există un sertar cu cărți de colorat pe jumătate începute. Două pagini colorate frumos, una mâzgălită cu furie, restul albe. Sertarul ăsta e privit de obicei cu un ușor sentiment de eșec, deși n-ar trebui. Cărțile de colorat și de activități sunt consumabile, nu opere. Se folosesc, se abandonează, se reiau. E în regulă.
Ce nu e în regulă e să le tratăm ca pe un simplu mijloc de a ține copilul ocupat la restaurant. Fac și asta, minunat de bine de altfel, dar în spatele lor se antrenează lucruri foarte concrete.
Ce se antrenează, de fapt, când copilul colorează
Fără să transformăm creioanele în program educațional, iată ce lucrează un copil aplecat peste o pagină de colorat:
- Mâna. Apucarea creionului, presiunea, controlul mișcării mici. Sunt exact mușchii și gesturile de care va avea nevoie la scris. Un copil care a colorat mult ajunge la clasa pregătitoare cu mâna „făcută".
- Atenția. Să stai zece minute pe aceeași pagină e un antrenament de concentrare pe care puține jocuri îl mai oferă. Iar atenția, ca și mușchii, crește cu folosirea.
- Răbdarea cu propriile greșeli. A ieșit peste linie. Și? Pagina nu se supără, se întoarce alta. Relația asta relaxată cu greșeala e, poate, cel mai subestimat câștig.
- Deciziile mărunte. Ce culoare are acoperișul? Copilul hotărăște singur zeci de lucruri pe pagină. Sună banal; pentru un om de patru ani, nu e.
La caietele de activități (labirinturi, unește punctele, găsește diferențele, autocolante) intră în joc și logica, numărarea, orientarea pe pagină. Tot pachetul de pregătire pentru școală, servit fără să miroasă a școală.
Produse recomandate
Lorenay
Set cosmetic pentru baieti Sonic the Hedgehog cu apa de toaleta 50 ml si joc cu inele Sega
PRP: 63,00 RON
În stoc
Vezi oferta
BIBS
Lantisor clip Loop pentru suzeta Studio Collection Polka Dots Bibs Mega Vanilla Dark Oak
PRP: 66,00 RON
În stoc
Vezi ofertaCum alegi pe vârste
2-3 ani
Contururi foarte groase, desene mari, o singură imagine pe pagină. La vârsta asta „coloratul" înseamnă mâzgălit cu entuziasm, iar asta e exact ce trebuie să fie. Creioane groase sau creioane cerate, pe care le poate ține pumnul mic. Orice carte cu detalii fine e bani aruncați și frustrare pe pagină.
4-5 ani
Desene cu ceva mai multe detalii, dar tot generoase. Acum apar și primele caiete de activități adevărate: autocolante de lipit la locul lor, trasee simple, perechi de găsit. Autocolantele merită o mențiune specială: puține lucruri din papetărie produc atâta fericire pe leu cheltuit.
6-8 ani
Detalii mai fine, mandale simple, unește punctele cu numere (numărat pe furiș), labirinturi serioase, primele careuri simple de tip rebus pentru copii. Școlarul mic are deja stil: unii colorează migălos, în culori „corecte", alții fac cerul verde din principiu. Ambele variante sunt perfect sănătoase.
Peste 8 ani
Nu se termină coloratul, se rafinează. Cărți de colorat cu modele complicate, desen pas cu pas, caiete de tip „jurnalul meu" cu jumătate scris, jumătate desenat. Mulți copii mari colorează ca să se liniștească, seara sau după o zi grea. Dacă îl vezi pe al tău că se așază singur la colorat înaintea unui test, nu-l întrerupe: și-a găsit supapa.
Greșelile clasice ale părinților (le-am făcut pe toate)
- „Colorează frumos, nu ieși pe linie." Nu. Pagina e a lui. Corectatul din umăr transformă joaca în probă, iar copilul lasă creionul. Dacă vrea cerul roșu, cerul e roșu.
- Terminatul cu forța. „Hai să termini pagina și pe urmă te joci." Cartea de colorat nu e temă. Pagina lăsată la jumătate azi se termină peste o lună sau niciodată. Amândouă variantele sunt în regulă.
- Colorat corectiv de părinte. Știi momentul: copilul s-a plictisit, iar tu rămâi să „finisezi" pagina lui. Colorează pe pagina ta, alături. E mai bine pentru toată lumea și, surpriză, e relaxant.
- Cărți prea grele, cumpărate pe aspirație. Mandala superbă pentru copilul de trei ani ajunge în sertarul rușinii de la primul eșec. Ia nivelul la care copilul reușește ușor și mai are puțin loc de crescut.
Trucuri care prelungesc viața unui caiet
- Ține un penar „de ieșit": câteva creioane și un caiet subțire de activități care stau permanent în geantă. La coadă la doctor face minuni și scutește telefonul.
- Scoate la înaintare caietele pe rând, nu toate odată. Trei caiete pe masă se plictisesc simultan; unul singur, schimbat când moare interesul, ține luni de zile.
- Coloratul în doi bate coloratul singur, mai ales sub cinci ani. Nu trebuie să stai tot timpul; primele cinci minute împreună pornesc motorul, apoi te poți retrage discret la cafea.
- Paginile reușite pot ajunge pe frigider, în plic la bunici sau împachetate drept „tablou" de cadou. Când desenul lui devine cadoul altcuiva, copilul crește doi centimetri pe loc.
- Nu arunca ostentativ caietele abandonate. Din când în când, unul reînvie singur după jumătate de an, la un alt nivel: paginile care erau grele au devenit, între timp, exact bune.
Iar dacă vrei un singur lucru de schimbat de azi: mută cărțile de colorat și creioanele dintr-un sertar închis pe un raft la vederea și îndemâna copilului. Cantitatea de colorat dintr-o casă e direct proporțională cu cât de la îndemână stau creioanele. Restul îl face plictiseala unei după-amiezi obișnuite.
Acest articol a fost scris cu asistență AI și revizuit înainte de publicare.
