Încălțăminte de iarnă pentru copii: pe ce să te uiți

• Măsori seara (piciorul e ușor mai mare decât dimineața), cu copilul în picioare, cu greutatea pe talpă.
• Pui piciorul pe o foaie, tragi linia la călcâi și la vârful celui mai lung deget, măsori distanța. Ambele picioare, o iei în calcul pe cea mai mare.
• La lungimea piciorului adaugi spațiul de creștere și mișcare: orientativ 1-1,5 cm iarna, ceva mai mult decât la pantofii de vară, ca degetele să se poată mișca și cu șosetă mai groasă.

Truc verificat: scoate branțul din gheată și pune copilul cu piciorul direct pe el. Vezi instant cât spațiu rămâne la vârf, fără ghicit prin pipăirea vârfului ghetei (unde copilul oricum își trage degetele când îl apeși).

Peste 2 cm spațiu liber nu înseamnă economie, înseamnă picior care alunecă în gheată la fiecare pas, bășici, mers împiedicat și călcâi frecat. Numărul „de creștere" cumpărat toamna pentru primăvară nu funcționează aproape niciodată.

Impermeabilitatea: citește dincolo de „water resistant"

Aici e mult marketing. Pe scurt:

• Membrană impermeabilă și respirabilă (branded sau versiunea proprie a producătorului): oprește apa din afară, lasă transpirația să iasă. Standardul de aur pentru zăpadă umedă și băltoace.
• Piele tratată: ține bine la umezeală moderată dacă o întreții, respiră frumos.
• Textil „water resistant" fără membrană: rezistă la ninsoare uscată și cam atât.
• Cizme de zăpadă cu carâmb înalt și manșetă cu șnur: excelente la joacă lungă în nămeți, pentru că zăpada nu intră pe sus. La mers zilnic prin oraș pot fi prea călduroase.

Verifică și limba ghetei: la modelele serioase e cusută de carâmb (tip burduf), ca apa să nu intre prin lateralele șiretului.

Căptușeala și talpa

La căptușeală, lâna și amestecurile de lână țin cald chiar dacă se umezesc puțin; căptușelile sintetice moderne sunt și ele bune și se usucă repede. Blănița bogată care arată spectaculos în poze contează mai puțin decât pare: căldura vine din stratul de aer și din piciorul uscat, nu din pufoșenie.

Talpa e partea subestimată. Cauți:

• cauciuc care rămâne flexibil la ger (îndoaie gheata în magazin; dacă e rigidă la cald, la minus zece va fi lemn);
• crestături adânci, în direcții diferite, pentru aderență pe zăpadă bătătorită;
• flexibilitate în zona degetelor, pentru un mers natural, dar stabilitate în zona călcâiului.

Pe gheață propriu-zisă nu există talpă-minune, dar diferența dintre o talpă bună și una netedă de plastic ieftin se vede la prima alunecare.

Închiderea: gândește-te cine o folosește

Copil de grădiniță care se încalță singur la vestiar, printre alți cincisprezece copii și o singură educatoare: arici lat sau șiret elastic cu clemă rapidă. Fermoarul lateral e ok dacă are și un arici de siguranță. Șireturile clasice, oricât de solide, la 3-4 ani înseamnă că le leagă altcineva, de zece ori pe zi. Pentru școlari, șiretul redevine opțiune.

Greșeli de evitat

• Numărul prea mare, discutat deja. Cea mai frecventă și cea mai scumpă „economie".
• Ghete moștenite intens purtate. Hainele se moștenesc excelent; încălțămintea purtată zilnic un sezon întreg s-a mulat pe piciorul primului copil, cu tot cu deformările lui de mers. Ocazional purtate, în stare bună: da. Tocite pe interior și lăsate pe o parte: nu.
• Șoseta dublă „de siguranță" în gheata pe mărimea potrivită. Strânge piciorul și obții exact frigul pe care voiai să-l eviți. O singură șosetă bună, ideal cu lână, în gheata încăpătoare.
• Uscarea pe calorifer la maxim. Craclează pielea și dezlipește talpa. Hârtie de ziar înfundată înăuntru și un loc călduț, nu fierbinte.
• O singură pereche pentru toată iarna, dacă bugetul permite altfel: gheata udă de ieri, neuscată complet, e cel mai rapid drum spre picioare reci.

Un obicei bun de sezon

Piciorul crește și în timpul iernii, nu doar între sezoane. Pune-ți în calendar, pe la jumătatea iernii, un control de două minute cu testul branțului. Dacă degetul mare a ajuns la un lat de deget de margine, a venit vremea perechii următoare, chiar dacă ghetele arată încă impecabil.