Cărți senzoriale pentru bebeluși: cum le alegi pe cele bune

Pe vârste: ce funcționează când

0-6 luni

Vederea bebelușului e la început slabă și preferă contrastele puternice. De aici succesul cărticelelor alb-negru cu forme simple: nu e moft, chiar sunt singurele pe care le poate „citi" un nou-născut. Le poți propti lângă el la ora de stat pe burtică și vei vedea cum le fixează cu privirea minute în șir, ceea ce pentru un bebeluș e echivalentul unui roman devorat.

Tot acum merg cărțile textile moi, ușor de apucat, eventual cu un element care foșnește. Nu-ți face iluzii despre „lectură": e o jucărie sigură care se întâmplă să fie carte. Perfect așa.

6-12 luni

Vârsta de aur a cărților cu texturi. Bebelușul stă în șezut, apucă precis, și vrea să pipăie tot. Cărțile cu blăniță de mângâiat pe fiecare pagină („atinge iepurașul") sunt un hit aproape garantat. Tot acum devin interesante oglinzile din cărți: puțini adversari pot concura cu propriul chip al bebelușului.

Paginile de carton gros intră și ele în joc, pentru că apare marea îndeletnicire: întorsul paginilor. La început mai mult le trântește, apoi, spre un an, le întoarce una câte una, cu o concentrare de chirurg.

12-24 luni

Clapetele. Perioada în care orice fereastră de deschis dintr-o carte e ridicată de o mie de ori, cu aceeași uimire sinceră la fiecare „cucu-bau". Cărțile cu clapete combină perfect nevoia de mișcare a mâinilor cu primele mini-povești. Tot acum copilul începe să arate cu degetul și să aștepte să numești tu obiectele, ceea ce transformă orice carte cu imagini clare într-un dicționar vorbit.

La ce să te uiți când cumperi

• Siguranța, înainte de orice. Totul va ajunge în gură. Verifică să nu existe piese mici lipite (ochișori de plastic, năsturei), cusături care se desfac, materiale care năpârlesc. Trage sănătos de fiecare element înainte să i-o dai.
• Rezistența. O carte de bebeluși bună trebuie să supraviețuiască la ros, tras, îndoit și, ideal, la un drum prin mașina de spălat (cele textile). Cartonul să fie gros și cu colțuri rotunjite.
• Un singur lucru pe pagină. Imagini mari, clare, pe fundal simplu. Paginile aglomerate „ca să stimuleze mai mult" fac opusul: bebelușul nu are unde să-și fixeze privirea.
• Texturi cu adevărat diferite. Ia cartea în mână și pipăi-o cu ochii închiși. Dacă tu abia simți diferența între „blănița" de pe o pagină și cea de pe alta, bebelușul nu se va lăsa impresionat nici el.
• Mai puține, mai bune. Trei cărți senzoriale solide bat un vraf de cărticele fragile. Oricum va avea fiecare o preferată pe care o va tortura cu dragoste luni de zile.

Cum „citești" cu un bebeluș

Fără presiune și fără plan. Câteva lucruri care fac diferența:

Numește ce atinge. „Uite, moale. Moaaale." Vocabularul se construiește din mii de astfel de momente mărunte, cu mult înainte de primul cuvânt rostit.

Lasă-l să conducă. Dacă vrea să stea cinci minute pe aceeași pagină, stați. Dacă vrea cartea invers, e perfect și invers. Dacă azi cartea e pălărie, e pălărie.

Sesiunile sunt scurte. Două minute de carte cu un bebeluș de opt luni sunt o sesiune reușită. Zece sesiuni de două minute bat una de douăzeci.

Și nu te opri din citit „cărți normale" cu voce tare doar pentru că e mic. Bebelușul nu înțelege povestea, dar primește melodia limbii, ritmul, vocea ta calmă. La noi, jumătate din lecturile primului an s-au făcut cu bebelușul rozând colțul unei cărți în timp ce eu citeam alta. Ambele activități au contat.

Un ultim gând practic: pune una-două cărți în fiecare loc unde stați des (pătura de joacă, scaunul de masă după ce mănâncă, geanta de plimbare). Cartea care e la îndemână e cartea care se folosește. Cea din raft, la un metru înălțime, nu există pentru un bebeluș.